Adding flavor

http://gugle.illegal.ro/

Puncte de vedere

I'm back!

Da, deci cum sa va explic... eu stau la tara. Si lucrez de acasa. Si parca nu e de ajuns, ma tund la Cristina, la 10 minute de mers pe jos de casa. Si cumpar inghetata de la un camion galben care isi anunta prezenta pe strada in fiecare sambata cantand o melodie usor de recunoscut. Si azi... azi am fost in oras. In BUCURESTI. La Unirea. Am luat metroul, am mers pe jos prin Lipscani, am cazut prada unei vitrine de patiserie, am mancat de pranz cu niste prietene. Asta a fost cea mai placuta parte a plimbarii - pranzul la The Left Hand, a fost ca un balsam peste starea mea de spirit cam iritata. Ce sa va spun, oameni buni... pe vremuri orasul era al meu. Orasul imi placea si nu puteam sa imi imaginez sa traiesc departe de el sau de un altul asemeni lui de mare. Acum ma oboseste, e prea aglomerat, toata lumea claxoneaza, trotuarele sunt pline de gropi (asta daca nu sunt acoperite de masini sau de tarabe cu elastice de par si maieuri), in metrou lumea se impinge in tine, e cald si miroase dubios. Am ajuns sa nu mai suport sa vad necunoscuti de la o distanta de 20 cm, doar gandul asta imi ridica parul pe spate. Cu masina nu-i chip sa patrunzi, iar daca reusesti sa patrunzi, degeaba, oricum nu ai unde sa parchezi. Ma simt ca in nuvela La tiganci, dar in care evadarea a avut loc invers, din gradina umbroasa de nuci in orasul incins.
Gata, i'm back in gradina, ma reapuc de lucru!

Cea mai tare masina

Beauty

Orhideea mea care sta imbobocita de 2 luni a inflorit peste noapte.

Acum 2 ani Washington Post a facut experimentul Pearls Before Breakfast: o statie de metrou din Washington DC vineri dimineata la 8:00, o vioara, Joshua Bell. Would you stop to hear him play? Well, cineva s-a oprit dupa 43 de minute.

Toate astea imi aduc aminte de un film care mi se pare genial si al carui inceput il stiu pe dinafara:

Bilete

Am luat bilete la spectacolul Barbierul din Sevilia cu 2 saptamani inainte, la Havana Lounge cu 3 luni inainte, la Depeche Mode cu 6 luni inainte... Dar stiti ce? As vrea sa existe de acum spectacolul acela la care sa iau bilete cu 10, 20, 30, 50 de ani inainte. Sa stiu ca in anul 2040, pe 7 februarie voi fi acolo, voi fi cu acei oameni, ca ei vor fi acolo si ca ne vom simti bine impreuna. Ca vom impartasi experienta unui spectacol emotionant.

Start every day with a wish

That's my wish for you.

Fifty People, One Question: New York from Crush + Lovely on Vimeo.